Un foarte discutat si amplificat subiect insa pe semne fara masuri luate, fara sa se faca un pic de ordine si fara sa se dizolve conflictul profesor- elev si parinte. Sistemul este deja vazut ca fiind unul anevoios si grosier, unul prea mult dezvoltat in partea de sfere de interes si mai putin aprofundat in diverse domenii.
Prima mea angoasa creata de sistem este si cea mai mare problema a acestui secol este ce iesi de pe bancile scolilor si facultatilor? In timp scolile si post licealele cu profil pentru meserii au disparut iar unul dintre aspectele care au ajutat la aceasta disparitie este etichetarea foarte nepotrivita venita din FAMILIE, si anume ca trebuie ca fiul sau fiica sa ocupe functii de inalt statut social si ideal. Tot din familie pleaca si actuala educatie cu blandete, tare impropriu perceputa si pusa in aplicare generand un haos astfel deregland complet chiar si nuantele de bun simt si socializare eficace. SCOLILE de sute de ani au aplicat forme de abuz si inrusinare, instrainare, agresivitate care chiar nu au cum puncta cumva informatia ce nu se vrea a fi inserata. Este extrem de stiut de oricine ca momentul unui abuz atrage dupa sine dezechilibru personal si nu sporeste sub nici o forma dorinta de cunoastere, de amplificare a unor informatii. Desi extrem de implementat si simtit de atatea suflete, acest fapt continua sa dezumanizeze si depersonalizeze foarte multi copii si adolescenti.
O cauza comuna este lipsa educatiei emotionale si maturizarea propice atat a profesorilor, cadrelor cat si a membrilor familiei. Prin ample judecati, nesfarsite conflicte si prea multa agresivitate batem pasul pe loc fara sa ne putem gandi la demersuri si rezolutii. Se incearca foarte multe programe de dezvoltare personala pe plan SOCIAL insa ceea ce ne lipseste multora este o vizita la un psiholog si o dezvoltare emotionala. Daca mii si mii de profesori si parinti nu inteleg sa opreasca orice forma de abuz si agresivitate asupra copiilor este foarte clar ca se va continua cu aceleasi inscrisuri si probleme indiferent de resurse sau aspect regandit.
Afara de educatia EMOTIONALA, avem mare nevoie de fuziune si integrare (fara judecati, ipocrizii si alt gen de manifestari) a profesorilor in familia din care facem parte. Este total impropriu sa consideram ca trebuie sa pastram o distanta si un anumit mod formal si obiectiv pentru a ne arata profundul respect fata de o persoana, cum este la fel de inoportun sa aducem diverse metode de mituiresau de spoire. Si daca ma intrebati pe mine, chiar cred ca mita si cadourile au inceput de la parinti ce isi trateaza copiii fix in acelasi mod!! Formele de multumire si atasament pot fi expuse prin lege ori pastrate intre persoanele ce dezvolta un astfel de degajament.
Cu atatea forme de invatare scoli de stat si private, scoli de meserii, cursuri mai mult sau mai putin acreditate, mai mult sau mai putin trebuincioase, certificari, specializari, updatari, workshopuri, ateliere... cu siguranta toti ne putem culege cumva informatiile necesare sau dorite. Ideal este sa intelegem ca anumite neplaceri vin si din propriile alegeri. E grav ca tot timpul este vina celuilalt, de fapt e vina tuturor pentru ca ne complacem in victimizare si agresiuni in loc sa schimbam alegerile, obiceiurile si modul de viata. Consider ca s-a ajuns la o supra saturatie datorita filoanelor ce necontenit se umfla si se involbura parca pe trimestru ce trece... Avem metode alternative de insertie, metode clasice, metode bazate si personalizate pe inteligente, pe grup samd... nu informatia e baza! ci noi! Modul nostru de fuziune si de acceptare a celui ce inevitabil exista langa noi!
Sper cumva sa revina la un echilibru pentru ca asta vor copiii nostri ci nu amplificari ale unor probleme atat de palpabile si parca tot mai putin de neatins! Profesori trecuti prin cursuri de update periodic ale manifestarilor de creatie, fie ei si de matematica (in special cei ce predau in scoli generale si licee), agrearea unor insertii din metodologiile alternative si clar diminuarea temelor, muncii non stop acasa si a MEDITATIILOR! Un copil are nevoie de optionale si de activitati de recreere dupa scoala nu de inca multe ore pe scaun in care sa scrie si sa scrie si sa scrie... e anormal!! si din partea parintilor care cer enorm de la copii si de la profesorii care efectiv nu contenesc FACAND asa ceva. Este mai mult decat necesar imprietenirea intre scoli si fuziunea in proiecte europene, proiecte in care copiii scolii se pot regasi si pot aduce rezultate frumoase, satisfactia fiind de ambele parti simtita. Mai multe cursuri de legislatie si analiza a drepturilor si obligatiilor copilului si omului,
Cel mai important lucru, cu siguranta, este MOTIVAREA! Motivatii atat banesti cat si prin resurse si comunicare pentru profesori dar si pentru copii si parinti! Clasele NU trebuie sa depaseasca 10 copii per profesor iar parintii NU ar trebui sa insiste sa aduca copii in scoli de care nu apartin. In cazul in care o scoala primeste rezultate exceptionale rezolutia mea ar fi ca profesorii si invatatorii respectivei institutii sa mearga periodic cate o zi si in alte scoli si sa ajute la motivarea colegilor si invers, si copiii ar trebui sa asiste la orele unei scoli de nivel inalt. Daca noi nu ne dam intre noi si chiar noua personal o sansa si nu privim prin prezumtia de nevinovatie, daca noi nu ne gasim confortul de a trai linistiti oare cum si de ce sa o cerem mereu de la altii???
